Părerea dvs. este foarte importantă pentru noi. Iar experienţa dvs. poate ajuta şi alte persoane care sunt în căutarea unui loc de muncă în străinătate.
Dacă doriţi să vă împărtăşiţi experienţa de muncă în afara ţării, cu bune şi cu rele, vă invităm să ne trimiteţi pe e-mail câteva rânduri însoţite de o poză la adresa: testimoniale(at)tjobs(punct)ro
Mărturia dvs., postată pe site, va fi în câştigul tuturor."
Ajutor de bucătar în Germania – o experiență de viață
Thea Marin este stabilită definitiv în Germania. Lucrează ca ajutor de bucătar, câștigă satisfăcător, însă împlinirile din plan personal o mulțumesc cel mai mult. O experiență de viață, o lecție de viață.
"Eu sunt căsătorită aici. Dar înainte mi-a fost foarte greu, pentru că, aici, ca să muncești, trebuie să vorbești limba germană. Iar eu nu vorbeam. Dar am avut noroc, pentru că șefa mea vorbește engleza, așa că nu a fost o problemă.
Locuiesc într-o zonă muntoasă și fără permis de conducere e foarte greu să-ți găsești un loc de muncă mai bun. Așa că m-am mulțumit cu un loc de muncă ca ajutor de bucătar.
Am ajuns aici pe cont propriu, am stat cu chirie, într-o cameră, cu WC și bucătărie comune. Mi-a fost foarte greu singură printre străini... Nimeni care să vorbească limba ta, fără familie... A fost o experiență urâtă pentru mine, pentru prima oară singură într-o țară străină, cu persoane foarte reci, că așa sunt ei de felul lor. Cum auzeau de unde vin, nu știau să spună decât un cuvânt: "țigan". Așa că vă puteți închipui cum a fost pentru mine.
Acum sunt căsătorită de 6 ani, sunt fericită că am făcut pasul de a veni aici. Planuri pentru viitor nu am, dar de întors în România nu am. Am să mă mai întorc doar în vacanțe."
noiembrie 2011
La muncă în Italia – curățenie ziua, bucătărie noaptea
Tot în Italia, dar pentru o perioadă mai scurtă de timp, domnul Petre Gherghe a muncit zi și noapte pentru a le asigura copiilor săi un trai decent. Ziua lucra la o firmă de curățenie în Roma, noaptea trebăluia în bucătăria unui bar din Pavona.
Nici naveta obositoare, nici orele puține de somn pe noapte, nu l-au descurajat. Ar mai repeta experiența. Pentru că, la final, eforturile simte că îi sunt răsplătite. Iată povestea dânsului, spusă chiar de dumnealui.
Dl Petre Gherghe: "Am muncit două luni jumate în Italia, din 25.06.2011 până pe 03.09.2011.
Dimineața plecam la Roma cu trenul, mergeam 30 minute, apoi din Termini luam metroul până în Basilica de San Paolo, apoi luam autobuzul, apoi mai mergeam 20 minute pe jos. Terminam lucrul la ora 13:00, după care mă întorceam înapoi acasă în Pavona, și la 19:00 intram iar de serviciu la un bar, până la 02:00 dimineața. Ajungeam acasă, făceam un duș apoi la 04:00 eram din nou în picioare și o luam de la capăt.
Erau zile când ajungeam în Pavona unde locuiam la ora 19:00 și intram direct la al doilea serviciu. Dormeam pe noapte două ore. La Roma luam 6,5 euro pe oră la firma de curățenie, iar în Pavona, la bar, luam 5 euro pe oră.
A fost o experiență plăcută. Am avut satisfacția că le-am cumpărat copiilor mei tot ce au vrut: laptop, telefoane, haine, dulciuri și mancare, ce n-au avut în viața lor. Le trimiteam pachete la două săptămâni, iar zilnic vorbeam cu ei la telefon.
Vreau să vă spun că patronului de la bar i-a parut foarte rău că am plecat, pentru că avea bază în mine. I-am curățat bucătăria cum nu a făcut-o nimeni, deși avea o italiancă care era angajată să țină curățenia. Pentru că nu este nicio nație așa de curată și de muncitoare ca românii. Oricând m-aș întoarce să muncesc în Italia pentru că, în ciuda muncii enorme pe care o faci, ai satisfacția că poți trăi o viață decentă.
Vă pup, Petrică din Galați."
octombrie 2011
Muncind în Italia: restaurație, îngrijire bătrâni
Munca în străinătate nu este o experiență întotdeauna plăcută. Câți români nu mi-ar da dreptate cînd spun că sunt atâtea și atâtea povești triste despre conaționalii noștri plecați la muncă în străinătate.
Iată de ce este foarte important să vă pregătiți bine plecarea. Să acordați atenție la ce contracte și documente semnați și la cine vă "ajută". Vă sfătuiesc ca întotdeauna să plecați la muncă peste hotare printr-o agenție de recrutare profesionistă, cu ani de experiență în spate și despre care toată lumea are doar cuvinte de laudă. Evitați astfel multe dintre experiențele dezamăgitoare.
V-o confirmă dna Mirela P. Iată povestea dânsei, plecată la muncă în Italia. Tot respectul nostru pentru dânsa.
Dna Mirela P.: "Sunt din Ploiești. Am plecat din România pentru un salariu mai bun și pentru o viață mai bună pentru copii mei. Am 40 ani și anul trecut am ajuns în Italia, unde am lucrat la un vilaj turistic, în bucătărie.
Vreau să spun că au fost un coșmar cele 4 luni cât am lucrat acolo. Doar mândria m-a împiedicat să nu renunț la această muncă. M-am făcut respectată acolo, dar cu ce preț!... Ajunsesem să muncesc zilnic 15 ore pe zi, mâncând resturi.
În cele 4 luni cât am lucrat acolo a trebuit să suport țipetele patroanei care se purta urât cu toți angajații. Am suportat, dar a fost foarte greu. Anul acesta m-a chemat să lucrez din nou acolo, dar nici pentru bani nu m-am dus. Câștigam 700 euro pe lună, dar ajunsesem un schelet ambulant. Când am ajuns acasă, în septembrie, familiei mele nu îi venea să creadă cum arăt. Făceam de toate, de la spălat vase la spălat wc și la munca în bucătărie, spălat pe jos, cărat gunoaie, și uneori la camere și la lavanderie (spălătorie). De mâncare, ce pot să zic?, numai resturi. Două mese pe zi, uneori nici acelea...
Acum lucrez ca badanta (îngrijitoare bătrâni). Sunt apreciată de toată familia, dar e o muncă care cere multă răbdare. Fac asta pentru bani, pentru copiii mei. Nu mă satisface această muncă moral, simt că pot face multe lucruri. Îmi place să lucrez cu copii, în special cu cei cu handicap, pentru că eu am un copil în România cu un handicap auditiv. Pentru el sunt aici. Mă costă foarte mult întreținerea lui și cu banii pe care îi câștigam în România nu puteam să-i ofer nimic, nici măcar proteze auditive performante. Celălat copil al meu e student și trebuie să muncesc pentru ca ei să aibă o viață mai bună.
Îmi e foarte greu, dar viața cere uneori sacrificii. Sper să-mi găsesc o altă muncă deși viața în străinătate nu e ușoară."
octombrie 2011
Menajeră în S.U.A. - Experiențe hazlii
Ana J. a lucrat ca menajeră în S.U.A.. Experiența a fost cu atât mai memorabilă cu cât a avut parte și de întâmplări hazlii în timpul programului de lucru. Iată o astfel de anecdotă, povestită chiar de Ana.
D-na A.J.: "Bună ziua. Am fost 6 luni în State, la o prietenă. Dacă am primit viza, hai să și lucrez câteva luni.
Așa am ajuns la o familie de evrei ca menajeră în orășelul Monsey, lângă New York. În Monsey sunt numai evrei cu perciuni (seara îi pun pe bigudiuri), iar toate femeile măritate poartă perucă.
Vă povestesc două întâmplări din foarte multe. Doamna cu domnu călătoreau foarte mult. De câte ori plecau, trebuia eu să le duc bagajele din cameră la mașină. Todeauna ducea cu ea o cutie cu o închizătoare. Eu nu știam ce este în cutie.
Când, odată, nu a fost bine închisă și cum am coborât treptele, s-a deschis și a căzut o perucă coafată cu forma unui cap pe care era fixată. Am strigat una! Între timp capul cu peruca se rostogoleau pe scări în jos. Toată lumea a rămas 5 minute fără grai. După care am luat capul, am aranjat părul perucii, le-am pus înapoi în cutie și le-am dus pe bancheta din spate în mașină. Le-am urat drum bun, au plecat, iar eu în ziua aceea am rămas cu inima cât un purice.
A doua poveste hazlie. În fiecare vineri pregăteam împreună cu doamna mâncărurile pe sâmbătă deoarece ei sâmbăta nu fac nimic, totul trebuie să fie pregătit, numai să le pun în farfurie. În fiecare vineri puneam la fiert 10 ouă din care se făcea o pastă cu ceapa. Deoarece nu puteam să mănânc numai din ce pregăteam, mi s-a făcut poftă de ouă fierte. Era vară, aveam pantaloni mai largi și, când nu m-a văzut doamna, mi-am băgat câteun ou în buzunare, și repede pe celelalte le-am tăiat, să nu observe că lipsesc 2 bucăți. Am plecat cu un motiv până jos la frigider și am mâncat ouăle fierte. Îi povesteam apoi prietenei mele, când mergeam la ea, că dacă pregătea ceva cu ouă de fiecare dată puneam mâna la buzunar și râdeam una bună. Multe povești hazlii aș putea povesti, doar am stat la ei 6 luni.
Ana"
septembrie 2011
Agent de vânzări în Republica Irlanda
Meseria de comerciant nu este la îndemâna oricui. Trebuie să ai acel fler de vânzător care îți "spune" imediat cât, ce și cui poți să vinzi din marfa pe care o ai. Dna Carmen Milea, 37 de ani, lucrează pe postul de sales commission agent (adică agent de vânzări pe bază de comision) în Republica Irlanda, de la începutul lunii august, anul acesta. A plecat cu un contract de muncă obținut prin intermediul unei agenții de recrutare, în urma unui anunț postat pe portalul Tjobs.ro.
Mulțumită de contractul de muncă propus, dna Milea a fost de acord să își împărtășească experiența de muncă în Irlanda cu dvs.
D-na C.M.: "Totul este SUPER OK!!! Colegii sunt foarte faini (sunt israelieni și români). Locuiesc într-o casă foarte frumoasă, împreună cu ei. Dar fiecare are camera sa, în comun sunt baia (una la trei camere), bucătăria, living-ul și terasa.
Cu munca la început a fost mai greu (că eu chiar nu eram obișnuită să mă iau de oamenii care trec pe lângă mine), însă șefii mei sunt foarte înțelegători și chiar m-am descurcat bine (zic ei). Sunt încă la început, mai am de învățat, dar, după numai o săptămână, am reușit să vând și de peste 300 de euro / zi. La început mi-a fost mai greu cu statul în picioare câte 12 ore / zi, dar 4 zile avem doar 9 ore.
Îmi place ce fac. Mie toată viața mi-a plăcut să mă machiez, și dacă ies și bani din asta... cu atât mai bine! Toată treaba în job-ul ăsta e să nu te demotivezi ușor!!! Nicio zi nu seamănă cu alta !
Am o zi liberă pe săptămână. În prima zi de pauză am reușit să meg în Dublin, să vizitez fabrica Guiness. FAINĂ treabă!
Mi-am făcut și PPS number (un fel de CNP de-al nostru, care e obligatoriu aici) și un cont bancar.
Irlandezii sunt FOARTE calmi și politicoși, aici se dă restul până la ultimul cent. Autobuzele vin la oră fixă, totul e verde de zici că e primăvară veșnic!
Într-un cuvânt, sunt foarte mulțumită de alegerea facută!!!
Mulțumesc din suflet pentru tot ajutorul!
Carmen"
septembrie 2011
Eliza Banu, lăcătuș în România, cameristă în străinătate
De profesie lăcătuș mecanic, dna Eliza Banu (E.B.), 38 de ani, s-a hotărât că era timpul ca în cariera dânsei să aibe loc o schimbare. Iar munca la un hotel din Austria, ca și cameristă, a fost început de care avea nevoie.
Dna E.B.: "Fără muncă nu poți să trăiești nici în România, nici în străinătate. Numai că există o diferență. Aș minți să spun că nu banii m-au motivat, dar cel mai mult am fost încântată că am curajul să le arăt străinilor că românii sunt harnici și curați.
Hotel Landhause. Austria, Zell Am See. 3 ani. Am plecat printr-o cunoștință. Angajatorul era din Germania, stabilit în Austria. 10 ore / zi, salariul 1.000 de euro / lună. Începeam dimineața la ora 09:00. Aveam 15 camere de ordonat după caz, deoarece erau plecări sau intrări. Deci curățenia se făcea în fiecare zi, totul era „țiplă”, adică trebuia să lucească în urma mea. Am muncit singură, chiar dacă am 1,50 m înălțime. Nu vorbesc limba germană, dar, cu zâmbetul pe buze tot timpul și puțină engleză, am învins orice așa zis obstacol. Am un principiu: trebuie să-ți placă ceea ce faci și mai ales să fii harnică, să ai spirit de observație, să ai imaginație, chiar și în domeniul curățeniei.
Condițiile de muncă erau IMPECABILE!
Pentru viitor îmi doresc o altă experiență la fel de frumoasă, undeva în Dubai. Sper din toată inima să lucrez într-un hotel de lux, clean-service. MUNCA ÎNNOBILEAZĂ OMUL.:)"
septembrie 2011
Inginer petrochimist în străinătate
Meseria de inginer petrochimist în afara țării necesită studii și calificări universitare, experiență practică în domeniu de minimum 8 ani și un foarte bun nivel de engleză. Dl. Vasile Câmpeanu (V.C.), 60 de ani, muncește în străinătate din 2001.
Dl. V.C.: "Am văzut un anunț prin care se ofereau locuri de muncă în străinătate și m-am înscris pentru interviu, chiar dacă nu știam limba engleză. Am optat să lucrez în străinătate considerând că vârsta îmi permite și că am destulă experiență.
Speram ca munca mea să fie plătită la adevărata valoare și nu m-am înșelat. Primul loc de muncă l-am primit la acel interviu din 2001. Firma recrutoare mi-a asigurat gratuit primele cursuri de limba engleză. Am plecat în Qatar pe o perioadă de 6 luni pentru pregătirea și punerea în funcțiune a unei rafinării. Deci, am plecat prin firma de recrutare din România. A fost un test și o experiență utilă petru un nou început. Am apreciat încrederea dată mie și celor 5 colegi români de către angajator, având în vedere cunoștințele noastre modeste de limba engleză. Am lucrat în echipă cu englezi, indieni, filipinezi, coreeni, egipteni, arabi... Comunicare în limba engleză. Program de 10 ore / zi, 6 zile / săptămână. Salariu 3.000 de dolari americani / lună.
Transportul România - Qatar, cazarea la hotel în Doha, mâncarea, asigurarea medicală, echipamentul de lucru și protecție, telefonul, toate au fost asigurate de angajator. Actele necesare și vizele au fost asigurate de firma recrutoare. Nu am plătit niciun comision. Am lucrat de atunci pe posturi specifice domeniului petrol și gaze, pentru companii japoneze, italiene, franceze, engleze, coreene și românești, în țări ca: Siria, Qatar, Arabia Saudită... Și, în curând, Emiratele Arabe Unite.
Vă doresc numai bine și succes în munca voastră!"
august 2011
Schelar în Insulele Bahamas, în Italia și în Spania
Specializarea de schelar este foarte căutată de angajatorii străini. Iulian Iordan, 36 ani, a muncit în Insulele Bahamas, în Italia și în Spania în ultimii 8 ani.
I.I.: "Prima dată am plecat din țară în 2000, [...] în Bahamas. Am lucrat vreo 5 ani. Am aflat prin intermediul site-urilor și agențiilor disponibile. La compania la care am lucrat erau într-un timp 300 de români. Nu mai zic de alte nații, filipinezi, indieni, bahamezi, bulgari... Condițiile de cazare erau excelente. Era un program de 8 ore, dar când erau urgențe la nave făceam și ore suplimentare. Uneori chiar 16 sau 17 ore continuu. M-a determinat să învăț engleza, pentru că munceam cu ei și mereu conversând cu bahanmezi am fost nevoit să învăț engleza, fără stres. Apoi am mai lucrat pe meseria asta. Deci: Spania - o lucrare de 2 luni; Bahams - 5 ani; Italia - 2 ani jumate. Numai pe meseria asta [schelar].
Sper într-un un job sigur, de viitor. Vă multumesc că sunteți alături de noi."
iunie 2011
Muncitor în Italia
Dragoș L., 44 de ani, cu profesia de bază în domeniul vânzărilor, a muncit în Italia, într-un atelier care furniza aparatura necesară pentru spălătoriile auto.
D.L.: "Montam și instalam instalații de spălat auto autoturisme. Angajatorul a fost foarte ok, ne-am împrietenit și ținem legătura chiar și acum. Lucram de la 08:00 la 01:00, aveam pauză de masă o oră, la cantină sau acasă la familia angajatorului. Apoi, după-masa, de la 02:00 la 06:00. Mă plătea 10 euro pe oră. Nu eram decât noi doi. Și da, era necesar să vorbesc și să mă pot înțelege cu el în italiană. Am avut noroc cu cazarea pentru că locuiam cu fratele meu."
iunie 2011
Muncitor în construcții, S.U.A.
Ioan A., 34 de ani, de profesie electronist, este stabilit din 2004 în S.U.A., unde s-a specializat pe domeniul construcțiilor și al amenajărilor de interior. Iată experiența sa de viață pe tărâm american, pe care o împărtășește cu dvs.
Tjobs.ro: Când v-ați gândit pentru prima dată să plecați la muncă în străinătate?
I.A.: "În timpul facultății, prin 2000, 2001. Îmi doream dintotdeauna să plec în State. Era un vis ce trebuia să se împlinească. Și am reușit să plec în vara lui 2004. Obținerea vizei de muncă pentru America a fost cea mai mare realizare a mea la vremea respectivă."
Tjobs.ro: Ce v-a determinat să plecați în străinătate la lucru?
I.A.: "În principiu, atmosfera stresantă de la locul de muncă din România, din vremea respectivă: orarul de muncă încărcat, lungile ore suplimentare, responsabilitățile foarte mari, sarcinile istovitoare de lucru, care nu erau compensate de un salariu pe măsură. Ocupam postul de Director de Marketing la o reputată companie de băuturi acidulate. Însă, oricare ar fi locul de muncă pe care l-aș fi avut în România, nu ar fi putut să mă rețină în țară. Trebuia să văd cu ochii mei America."
Tjobs.ro: Ne puteți împărtăși experiența de atunci?
I.A.:"Am plecat printr-o agenție de recrutare aleasă la recomandarea unei cunoștințe. Ei mi-au găsit contractul, deși nu în statul în care doream eu inițial, anume Florida. Propunerea de a accepta oferta de angajare în Wyoming a venit din partea lor. Ei mi-au oferit consultanță pentru găsirea jobului, iar eu mi-am plătit taxa pentru eliberarea vizei și drumul spre S.U.A.
Primul loc de muncă în străinătate a fost, evident, în State. Am plecat în vara lui 2004 cu un contract de muncă la o firmă de construcții, în statul Wyoming. Colaborarea totală cu primul meu angajator american a durat aproximativ 2 ani, cu pauze în care reveneam acasă, atras de dorul familiei. Primul meu angajator era o firmă mare, cu echipe de lucru de câte 25 de muncitori, implicată în construirea de case pentru particulari. Programul de lucru era, de regulă, de 5 zile pe săptămână, însă se lucra uneori și week-endurile, în funcție de comandă. Dar sâmbetele sau orele suplimentare lucrate în plus erau întotdeauna compensate cu zile libere chiar și în timpul săptămânii. Orarul zilnic era de 8 – 10 ore, cu pauze de masă respectate de fiecare dată. În echipa cu care lucram eu erau foarte mulți români, însă aveam și colegi din America Latină (Peru, Republica Dominicană). Inițial am fost angajat ca muncitor pe acoperișuri, iar cu timpul am avansat la lucrări de amenajare interioară, coordonator echipă. Adevărul este că americanii apreciază angajații care se implică. Engleza nu era obligatorie, dar e bine totuși să te poți descurca pe cont propriu și doar pentru viața de zi cu zi. Salariul era calculat la ora de muncă prestată, adică de 11 dolari americani pe oră. Reușeam în medie să strâng între 2.000 – 2.500 de dolari americani pe lună.
Echipamentul de lucru era furnizat în totalitate de angajator. De altfel, angajatorul american era foarte atent ca toate normele de protecția muncii să fie respectate. În plus, dacă vremea nu ne permitea să muncim ne opream din lucru, însă nu eram plătiți decât pentru orele de muncă lucrate efectiv. Trebuia să ne deplasăm frecvent pe teritoriul statului Wyoming pentru realizarea lucrărilor, fapt pentru care angajatorul oferea frecvent cazarea în moteluri și minim o masă de zi. În rest, aveam un apartament închiriat, împreună cu un prieten din România. Chiria era foarte rezonabilă: circa 400 - 450 de dolari americani / lună, cu toate cheltuielile de consum incluse (apă, electricitate). Cheltuielile de transport erau asigurate de angajator, inclusiv mașină de serviciu.
De la experiența din 2004, am mai lucrat pentru alți doi angajatori americani: unul în Wyoming, domeniul construcții (2007 – 2008), iar ultimul, cel actual, în domeniul amenajări de interioare, pentru care m-am mutat în statul Montana. Colaborăm din toamna lui 2009. Am avut și joburi sezoniere de câteva luni, în perioadele în care nu aveam un contract serios de muncă. M-au ajutat să mă descurc, să trec de la o lună la alta."
mai 2011
Îngrijire bătrâni, Germania
Lăcrămioara T., 40 de ani, de profesie jurist în cadastru, lucrează în Germania, în domeniul îngrijirii la domiciliu a persoanelor vârstnice, imobilizate la pat. Restul vă povestește dânsa...
"În toamna lui 2008, când au început să nu mai meargă treburile în cadastru, am plecat printr-o cunoștință care lucra în Germania și care m-a rugat să îi găsesc o femeie inteligentă pentru mama unei familii de intelectuali, care vorbeau engleza și franceza. Cum eu vorbeam cursiv aceste limbi și nu știam boabă de germană, mi-am zis că aveam posibilitatea să învăț și limba germană. Așa că am plecat eu.
Programul de lucru e zi lumină, cu o pauză de 2 - 3 ore la prânz, când persoana vârstnică își face siesta, însă diferă de la caz la caz. Aici, în general, se schimbă personalul la 3 luni. Prima dată am avut grijă de o doamnă în totalitate paralizată, în vârstă de 92 de ani. Își putea mișca doar ochii, astfel comunica de altfel cu familia: Aveau însă tehnica necesară ridicării și deplasării, adică un pat special cu saltea pneumatică și comenzi specifice. Dacă era frumos, o scoteam pe bătrână în parcul din apropiere, în căruciorul cu rotile, cu ajutorul familiei bineînțeles. În rest, găteam, o ajutam să mănânce și să bea, îi țineam de urât, făceam menaj...
Salariul era de 35 de euro pe zi, plus asigurarea medicală și transportul dus – întors.
Locuiesc într-o cameră separată, lângă cea a persoanei pe care o îngrijeam. Așa se întâmplă de obicei. Acum sunt la o bătrână de 80 de ani, se poate deplasa, însă îi este teamă să stea singură în special noaptea.
Aici am mult timp liber, deoarece trebuie doar să gătesc și să am grijă de casă. Am și eu o cameră a mea. Mă gândesc chiar să îmi găsesc um al doilea job, familia e de acord atât timp cât seara sunt acasă, gătesc și fac curat. Familia e foarte adaptabilă, pot sta la ei fără să plătesc chirie, voi avea și mâncarea asigurată, iar eu voi compensa prin prezența cel puțin pe timpul nopții, prin menaj și prin gătit.
Ai cazarea și masa asigurate, care altfel ar fi foarte costisitoare. La care se adaugă un salariu fix, plus cadouri și alte atenții pe care ți le face familia. Poți socializa, cu membrii familiei și cu prietenii acestora, iar astfel poți cunoaște mai bine cultura și obiceiurile germane. Și, încet, încet, nici nu simți cât de ușor te-ai integrat.
Vă doresc mult succes în ceea ce faceți, că faceți bine!"
martie 2011
Agricultor în Olanda
I.D. Spornic, 30 de ani, face parte din grupul românilor care trăieşte şi lucrează de mulţi ani în străinătate. Iată ce a dorit să împărtăşească cu dvs., din experienţa sa de viaţă peste hotare, mai precis în Olanda
"[Am fost] Prestator de servicii în agricultură, în pomicultură. La început pentru 8 săptămâni. În cei 2 ani petrecuţi afară am învăţat să fac de toate: cules fructe, selectat, plantat copaci, avut grijă de copaci, coordonarea noilor veniţi pentru efectuarea îndatoririlor impuse de patron, etc.
(...) Angajatorul era şi este foarte de treabă. Cuvântul dat era respectat (ca şi în cazul meu), deci era vorba de respect reciproc. Programul de lucru era, în general, de 10 ore, cu pauză de o oră împărţită în trei etape. Prima dată când am fost plecat, aveam îndatoriri mai puţine şi, sincer, destul de simple: să culeg fructele de pe copaci şi să am grijă apoi să nu se deterioreze. Mai eram împreună cu alţi 7 români. Limba olandeză nu era necesară, dialogul fiind purtat în limba engleză, care este ca o a doua limbă naţională în Olanda şi pe care olandezii o stăpânesc foarte bine. Salariul era de 7,25 euro/oră net. Condiţiile de muncă erau foarte bune, singurul impediment fiind vremea care este foarte capricioasă în Olanda. Însă nu conta că ploua sau era soare, fructele trebuiau culese. Nu era însă nicio problemă, deoarece aveam echipament special de ploaie."
martie 2011
Muncitor în Franţa
Subti Augustin, 23 de ani, nemulţumit cu condiţiile de viaţă din România şi mai ales cu posibilităţile profesionale limitate la care avea acces în ţară, a decis să plece la muncă în Franţa. Iată ce ne poate povesti despre experienţa sa de până acum.
Tjobs.ro: Care este profesia dvs. de bază?
A.S.: "Nu am nicio meserie."
Tjobs.ro: Când v-aţi gândit pentru prima dată să plecaţi la muncă în străinătate?
A.S.: "Când am văzut că nu îmi pot cumpăra nici măcar haine cu banii ce-i cîştigam."
Tjobs.ro: Ce v-a determinat să plecaţi în străinătate la lucru?
A.S.: "Banii, neajunsurile, etc."
Tjobs.ro: Primul loc de muncă în Franţa?
A.S.: "Doar după 5 luni am putut lucra, cu noroc."
Tjobs.ro: Cum aţi plecat la muncă în Franţa?
A.S.: "Am plecat cu tatăl meu."
Tjobs.ro: Condiţiile de muncă? Unde locuiţi?
A.S.: "Condiţiile sunt foarte bune. Stau într-un apartament cu chirie."
martie 2011
Economist în Suedia
Aurelia Rotaru, 44 de ani, de profesie economist în tursim-comerţ, locuieşte şi munceşte din 2010 în Suedia. Iată mărturia ei.
Tjobs.ro: Ce v-a determinat să plecaţi în străinătate la lucru?
A.R.: "Situaţia din ţară."
Tjobs.ro: Cum aţi plecat? Printr-o cunoştinţă, rudă sau prieten? Printr-o agenţie de recrutare din România? Pe cont propriu?
A.R.: "Pe cont propriu."
Tjobs.ro: Ne puteţi împărtăşi experienţa de atunci?
A.R.: "Am lucrat la un hotel, la supravegherea personalului şi verificarea curăţeniei făcute de angajaţi. Apoi am lucrat într-un magazin de haine. Am supravegheat copii şi am ajutat oameni cu probleme locomotorii: cumpărături, dus-adus de la medic, etc."
Tjobs.ro: Care erau condiţiile de muncă? Şi unde locuiaţi?
A.R.: "Angajatorii suedezi sunt foarte serioşi, se munceşte în condiţii bune, munci normale. Mai sunt români stabiliţi aici. Este însă obligatoriu să ştii limba suedeză la un nivel minim, iar pentru acest lucru există şcoli gratuite. Momentan aştept locuinţa de la stat şi locuiesc cu fratele meu şi familia."
Tjobs.ro: Care sunt planurile dvs. de viitor?
A.R.: "Mă aflu în Suedia din septembrie 2010. Din păcate am căutat 2 ani un loc de muncă în România şi nu am găsit, neavând foarte mulţi bani şi relaţii. Dar caut un loc de muncă cu contract, aici sau oriunde în altă parte."
martie 2011
Recepţioneră şi ospătăriţă în Cipru
Olga Mache, 26 de ani, de profesie profesor de limbi străine, a lucrat ca şi recepţioneră şi ospătăriţă în Cipru, printr-o agenţie de recrutare din România. Contractele au fost de 4 luni, iar acum este din nou plecată, pe un post de ospătar în Grecia.
"Motivele de a pleca din ţară sunt multiple: de la salariu, care este fără îndoială mai mare în străinătate, până la dorinţa de a vedea locuri noi şi de a cunoaşte oameni noi.
Primul loc de muncă în străinătate a fost la un hotel din Cipru, recepţioneră, unde am plecat prin intermediul [unei agenţii de recrutare], în urma aplicării pe Tjobs.ro. Despre dvs. am aflat de la o prietenă şi mi-a fost de mare folos. Contractul meu era de 4 luni (iulie-octombrie).
Condiţiile de cazare la hotel erau minime: cazarea 5 fete în cameră, undeva în incinta hotelului la subsol (unde fusese în trecut o sală de fitness), baie comună (cam pentru 15 persoane). Programul de lucru era de 9 ore pe zi, cu 1 zi liberă pe săptămână (era timp şi de plajă), 3 mese pe zi chiar şi în ziua liberă, aer condiţionat în cameră. Şefii erau chiar de treabă, nu am resimţit aroganţă sau superioritate din partea dânşilor."
Engleza era limba de comunicare cu angajatorii şi cu ceilalţi colegi, deşi o mare din personal era alcătuită din români. Turiştii veneau în special din ţările nordice,
"Din păcate", continuă Olga, "cei de la hotel, după 1 lună şi jumătate, au hotărât să reducă din personal, apropiindu-se sfârşitul sezonului. Astfel, în luna septembrie, după doar 1 lună şi jumătate de contract, am fost anunţată de dl. manager că pot pleca acasă. Mi-au dat chiar şi un bonus de 100 euro pentru această situaţie neplăcută..."
Reprezentanţii agenţiei de recrutare şi-au respectat partea de contract şi i-au propus Olgăi un contract de muncă tot în Cipru, de această dată într-o zonă montană, pe un post de ospătăriţă. Alt loc de muncă, alte experienţe:
"Cazarea era OK, 2 fete în cameră, dar probleme cu mâncarea,12 - 13 ore pe zi de lucru, fără zi liberă, fără plată suplimentară. Plus mentalitatea mult în urma a localnicilor, care nici engleza nu prea o vorbeau. Şefii erau ok.
Deşi condiţiile erau cum erau, am fost mulţumită că am un job real, unde să dorm şi ce să mănânc. Ştiam că se poate şi mai rău.
Sper ca relatările mele să fie de folos celor care iau calea străinătăţii şi le urez baftă! Asemenea şi site-ului dvs., fără de care eu nu aş fi reuşit să mă urnesc din ţară. Mulţumesc."
februarie 2011
Chelner în Grecia
Alexandru Sabo, 25 de ani, de profesie funcţionar public, a lucrat ca şi chelner în Grecia, printr-o agenţie de recrutare din România. Contractul a fost de 6 luni, în perioada mai – octombrie 2010.
A.S.: "Fiind prima mea experienţă de genul acesta, m-am adaptat ceva mai greu. Însă angajatorul a înţeles şi nu am avut probleme din punctul acesta de vedere. Nu eram nici primul român venit la lucru în locaţia respectivă. Programul de lucru era OK. Lucram între 08:00 – 11:00 şi apoi între 17:00 – 22:00. Salariul era de 600 euro / lună, iar cazarea şi masa erau asigurate de angajator. Munca mea consta în mare parte în servirea clienţilor, debarasarea meselor şi alte lucruri care trebuiau făcute în restaurant. Limba română era a doua limbă vorbită acolo. Eram 12 români, alături de angajaţi greci, unguri, lituanieni, olandezi şi englezi. Conversam în general în engleză. Eu am învăţat şi greaca, deoarece erai ceva mai avantajat dacă vorbeai cu ei în greacă sau dacă măcar încercai.
Condiţiile de muncă erau destul de bune, dar cel mai important era faptul că te tratau foarte bine, cu respect, ca şi cum ai fi lucrat acolo de nu ştiu câţi ani. Locuiam în nişte căsuţe, câte trei persoane, dotate cu confort minim."
ianuarie 2011
Am găsit un loc de muncă prin Tjobs.ro
"Mi-am facut cont pe acest portal la sfârşitul lunii iulie. Am aplicat la 8 joburi, care corespundeau domeniului meu de activitate. A trebuit să astept aproape două luni pentru a fi sunată de agenţia de recrutare. Începeam să-mi pierd speranţa, şi între timp mă uitam şi la ofertele (puţine la număr) din ţara.
De la primul răspuns şi plecarea mea în străinătate au trecut doar două săptămâni.
Acum am un loc de muncă bine plătit (faţă de România) din care se poate trăi decent aici şi pot să strâng ceva şi pentru viitor.
Cu toate că a trebuit să aştept, sunt mulţumită de serviciile oferite de acest site."
Daniela R., decembrie 2009
Domeniul hotelier – restaurant, Cipru
"Păi condiţii de muncă: 9 ore de muncă pe zi (1 oră pauză), 3 mese pe zi (mâncare destulă fără probleme), cazare (nu era cine ştie ce dar era ok).
Salar 600 de euro (făceam ore suplimentare,în medie lucram cam 12-13 ore pe zi şi luam cam 900 de euro).
Fără probleme cu luatul banilor sau alte nebunii de genu ăsta, oameni foarte serioşi."
George S., 35 ani, septembrie 2009
Au Pair, Londra (Marea Britanie)
"Câte ceva despre cum e sa fii Au Pair (îngrijire copii) în UK...
Ţine foarte mult de tine să ştii să îţi faci viaţa plăcută şi uşoară aici pt. că cu toţii ştim că nu e uşor să fii printre străini dar eu am avut ocazia de a lucra pt. a doua oară ca şi Au Pair şi am nimerit nişte familii minunate şi ei pot să confirme asta....contează foarte mult să fii o persoană cu bun simţ, cu simţul umorului şi nu în ultimul rând să ai multă responsabilitate....nu e de jucat cu viaţa unui copil şi de aceea trebuie multă seriozitate şi responsabilitate....eu lucrez pentru o familie de doctori care au un copil de un an şi jumatate şi este absolut adorabil, iar mămica :) mă consideră surioara ei mai mică, ne inţelegem foarte bine, suntem deschise una faţă de cealaltă şi ne ajutăm atunci când avem nevoie, sunt aici de aproape 2 luni şi încă nu am simţit nevoia urgentă de a merge înapoi acasă pentru că aici mă simt ca acasă ceea ce e ok:) dar dacă ştii cum să te comporţi ai numai de câştigat."
Mihaela N., 08.03.2010
Abator, Danemarca
"Politica firmei, în general, iţi permite să schimbi la fiecare 20 de minute lucrate locul..cea ce noi o numim rotatzie..pt că în unele locuri efortul fizic este prea mare...dacă eşti tăietor pe bandă mâna cu care tai iţi este solicitată foarte mult...la împachetat sunt unele locuri unde nu depui efort deloc ..la imprimanta de etichete de obicei...de aceea se face rotaţie indiferent de locul unde lucrezi..credeţi-mă, am lucrat ceva luni pe bandă la tăiat iar mâna dreaptă am crezut ca mio pierd dar situaţia şi mândria că sunt singura româncă din oraşul unde lucrez nu m-am lăsat...şi mi-am câştigat respectul cuvenit prin muncă..de-şi uneori lucrez şi munca de jos ..car gunoiul din sectzie...asta când e nevoie...un lucru este sigur: dacă nu fugi de responsabilitate şi lucrezi ceea ce ţi se dă… eşti respectat..."
Luminiţa P., 40 de ani, noiembrie2009
Îngrijire bătrâni, Italia
"Am lucrat mereu cu bătrânii. Timp de 9 ani ieşeam de la lucru de la bătrâni şi mergeam la un restaurant (la spălat vase) sau făceam şi voluntariat. Nu îmi este ruşine deloc. Eram bucuroasă că aveam ocazia să fac ce îmi place. De aceea m-am şi înscris la cursuri, îmi place să fiu de folos şi să ajut persoanele care nu au putere. Pe lângă asta mă bucur cel mai mult că îi pot ajuta şi pe cei de acasă. Anul acesta nu am lucrat deoarece am avut alte probleme personale."
Maria P., 45 ani, ianuarie 2010
Programator, S.U.A.
"Nivelul de muncă în State diferă puţin faţă de cel din România, au proceduri la absolut orice, au raportări săptămânale obligatorii, dar e lejer. Am un contract de 2 ani, beneficii şi salar, lucrez în C++. Am stat vreo 3 luni până am plecat, dar a meritat. Mi-a plătit compania aproape toate cheltuielile, eu am plătit doar biletul de avion."
Ştefan S., mai 2009
Îngrijire persoane cu dizabilităţi, Italia
"Am început cu asistenţa persoanelor cu dizabilităţi (ca să nu zic nevoi speciale, că se poate interpreta)....doi ani în care am încercat să mă adaptez unor situaţii diferite faţă de cele de acasă (unde făcusem asistenţă socială şi voluntariat la greu )....nu a fost uşor, din contră, dar am avut o motivaţie destul de precisă. Astăzi pot privi în urmă cu satisfacţie dar şi cu orgoliu ....am reuşit să rămân în raporturi frumoase cu toţi foştii mei angajatori.... Iar la actualul meu loc de muncă (o structură a bisericii catolice), deşi sunt singura "dipendente straniera", munca îmi este respectată şi apreciată."
Laura B., decembrie 2010
Salvamar piscine hoteluri, S.U.A.
"Am lucrat în statul Virginia. Erau destul de multe oferte de muncă dar cea care m-a atras cel mai mult a fost cea de salvamar la piscinele hotelurilor. În felul acesta nu am dus dorul plajelor din Mamaia sau al mării. Şi oricum oceanul era aproape."
Mihai N., 22 ani, student, septembrie 2009
Au Pair, Gloucestershire (Marea Britanie)
"Am ales să fiu Au Pair în Anglia neştiindu cum o să fie....doar din auzite....dar acum sunt aici şi pot să spun că e o experientză super. Nu pot spune că e un loc de muncă...practic eşti parte din familie. Ai şansa să cunoşti un alt stil de viatză, să înveţi mult mai bine limba şi e un început în cazul în care vrei să te stabileşti aici."
Bianca M, 22.01.2010
Măcelar, Germania
"E grea munca la bandă, dar avem haine groase date de ei. Suntem 10 plecaţi din România şi vă spun eu, munca e muncă la ăştia, pauză de ţigară nu este, bagi 9 ore pe zi fără pauză. Dar trimit acasă 1.000 Euro în fiecare lună. Mai am 4 luni de contract şi sper ca să pot prelungi contractul dacă şeful mă vrea în continuare. E bine în Romania, dar la nemţi e o ordine şi omul e respectat."
Zoltán A., 15.01.2010
Au Pair, Londra (Marea Britanie)
"Cum este să fii Au Pair in UK?
În primul rând este o experienţă nouă, şi foarte plăcută. Avem ocazia să cunoaştem o cultură nouă, oameni noi, alt stil de viaţă.
Avem totul asigurat, este ca şi o vacanţă prelungită cu frăţiorii mai mici.
Eu sunt Au Pair de un an şi câteva luni. "Lucrez" pentru o familie foarte draguţă şi căalduroasă, cu doi copii. Mergem împreună la film, mâncăm la restaurant, mergem la cumpărături, am fost până şi la evenimente de familie cu ei, şi nu în calitate de dădacă, ci de "sora mai mare".
M-au încadrat foarte repede în familia lor şi ne simţitm toţi comfortabil. Ne facem cadouri de sărbători şi de fiecare dată când mergem în vacanţe. Ei sunt familia mea din Anglia, iar când nu voi mai lucra aici, cu siguranţă vom păstra legătura.
Atât timp cât noi ca Au Pair oferim ceea ce ne-ar plăcea să primim, totul o să fie frumos pentru ambele parţi!
Sper să vă ajute impresiile mele!"
M. Andreea, 26.11.2009
Domeniul hotelier, Insula Creta (Grecia)
"Eu anul trecut m-am decis să merg în Grecia (…). Jobul intermediat de firmă a fost pe insula Creta. La început nici nu ştiam la ce să mă aştept, cu toate că auzisem şi bune şi rele despre experienţele din această ţară. Când am ajuns acolo am fost plăcut surprins de oamenii de acolo, de această ţară exotică. A fost o experienţă frumoasă în care fiecare zi era o nouă provocare, în care învăţăm ceva nou, cunoşteam o mulţime de persoane din diferite ţări. Cât despre distracţie, a fost tot timpul pentru că programul de lucru era astfel făcut încât să ai parte de toate. Această insulă este una din cele mai frumoase, fiind renumită pentru apa cristalină, nisipurile fine şi cluburile în care poţi iţi poţi face prieteni noi printre turişti. Spre sfârşit am avut timp şi să vizitez unele locuri mai renumite de pe insulă. Am avut parte şi de experienţe mai puţin bune în care mi-aş fi dorit să mă întorc în România dar la sfârşit când mă gândesc câte lucruri am învăţat, câţi prieteni mi-am făcut de pe tot globul sunt mulţumit de vara petrecută în Grecia."
Bărbat Luca, student, febr. 2010
Şofer, Marea Britanie
"În sfârşit sunt în Anglia, am început lucrul de o lună şi am şi primul salariu. Am stat vreo 3 săptămâni până m-a sunat agenţia. Îmi pierdusem speranţele între timp, dar după ce m-au sunat cam într-o săptămână am fost la interviu şi în 2 săptămâni după am şi plecat. Pregătirea a durat încă două săptămâni în care firma mi-a plătit cazarea şi am primit 100 lire de cheltuială şi am început lucrul. Englezii sunt civilizaţi, conduc frumos, nu înjură şi nu claxonează, şi dacă vorbeşti frumos cu clienţii din maşină mai primeşti şi 2 lire ciubuc, dar ban cu ban se face. E multă muncă şi e departe de casă, dar banii ăştia nu-i făceam niciodată în România."
Dragomir M., 10.08.2009
Au Pair, Londra, (Marea Britanie)
"Job-ul de Au Pair mi se pare unul foarte bun. Familia e super de treabă; dacă nu ştii ceva iţi explică şi te ajută să te acomodezi foarte repede. Munca pe care trebuie să o depui nu e cu nimic diferită de cea de acasă doar că eşti într-o altă ţară şi vorbeşti o altă limba. În plus ai posibilitatea să studiezi şi daca deţii deja un permis de conducere ţi se poate pune la dispoziţie şi o maşină... depinde de job-ul pe care-l ai."
Maxi Lăcrămioara, 22.09.2009
