Munca în străinătate este pentru din ce în ce mai mulţi dintre români singura şansă viabilă de a-şi construi o viaţă decentă, cu un loc de muncă decent, cu un salariu decent, cu acele minime condiţii de trai decente, care să ne motiveze să ne trezim cu optimism în fiecare dimineaţă. Viaţa nu este uşoară în niciun colţ al lumii, în nicio ţară anume. Oriunde în lume am trăi, trebuie să fim luptători, să ştim exact ceea ce ne dorim şi să depunem tot efortul necesar pentru a fi cel mai bun în domeniul său de activitate. Probleme apar însă atunci când te naşti într-o ţară care îţi oferă mai puţine şanse la un trai normal. Ce poţi face? Te poţi gândi să îţi trăieşti o parte, ba chiar întreaga viaţă, muncind într-o altă ţară.
Este planul de viitor pe care şi-l fac tot mai mulţi tineri români, precum Alexandru Sabo, deja trecut prin focul primului contract de muncă în străinătate. A fost de acord să ne acorde un interviu, în dorinţa de a împărtăşi cu dvs. experienţa sa ca şi muncitor român în afara ţării.
1. Ce vârstă aveţi?
A.S.: 25 de ani.
2. Care este profesia dvs. de bază?
A.S.: Funcţionar public, potrivit diplomei.
3. Când v-aţi gândit pentru prima dată să plecaţi la muncă în străinătate?
A.S.: După ce am terminat facultatea, adică în 2008.
4. Ce v-a determinat să plecaţi în străinătate la lucru?
A.S.: Salariul foarte mic pe care îl aveam la locul de muncă, bătaia de joc a patronului, nepotismul, programul de muncă care se schimba la fiecare 2-3 luni... Au fost mai multe motive...
5. Care a fost primul dvs. loc de muncă în străinătate? În ce ţară? Pentru cât timp?
A.S.: Asistent-chelner, în Grecia, timp de şase luni, în perioada mai - octombrie 2010.
6. Şi cum aţi plecat la muncă în Grecia?
A.S.: Printr-o agenţie de recrutare şi plasare a forţei de muncă din România.
7. Ne puteţi împărtăşi experienţa de atunci?
A.S.: Fiind prima mea experienţă de genul acesta, m-am adaptat ceva mai greu. Însă angajatorul a înţeles şi nu am avut probleme din punctul acesta de vedere. Nu eram nici primul român venit la lucru în locaţia respectivă. Programul de lucru era OK. Lucram între 08:00 – 11:00 şi apoi între 17:00 – 22:00. Salariul era de 600 euro / lună, iar cazarea şi masa erau asigurate de angajator. Munca mea consta în mare parte în servirea clienţilor, debarasarea meselor şi alte lucruri care trebuiau făcute în restaurant. Limba română era a doua limbă vorbită acolo. Eram 12 români, alături de angajaţi greci, unguri, lituanieni, olandezi şi englezi. Conversam în general în engleză. Eu am învăţat şi greaca, deoarece erai ceva mai avantajat dacă vorbeai cu ei în greacă sau dacă măcar încercai.
8. Care erau condiţiile de muncă? Şi unde locuiaţi?
A.S.: Condiţiile de muncă erau destul de bune, dar cel mai important era faptul că te tratau foarte bine, cu respect, ca şi cum ai fi lucrat acolo de nu ştiu câţi ani. Locuiam în nişte căsuţe, câte trei persoane, dotate cu confort minim.
9. Aţi mai lucrat de atunci în străinătate?
A.S.: Nu am mai lucrat, însă o să plec din nou din martie - octombrie 2011, tot în Grecia.
L-am întrebat, într-un final, care îi erau planurile de viitor, ţinând cont de situaţia economică actuală din România. Răspunsul lui Alexandru a fost prompt: îşi va continua cu siguranţă studiile, visează la un masterat pe care ar dori să îl facă în România, însă viaţa este grea. Locurile de muncă sunt din ce în ce mai puţine, salariile necorespunzătoare preţurilor din magazine, ofertele de angajare deloc tentante, îl determină să se întoarcă în Grecia, să muncească cu sârg şi să îşi strângă banii necesari pentru un curs de masterat, de ce nu, în străinătate. Viitorul sună promiţător.
21 Ianuarie 2011
Sursa: Tjobs.ro | Oriunde în lume!
Autor: Sonia Dan | Tjobs.ro | PR & Comunicare
