Fiecare dintre noi avem o rudă, un prieten sau o cunoştinţă care munceşte în străinătate. Sau care a muncit. Mulţi români au ales să rămână definitiv în străinătate. Alţii s-au întors, după un timp, acasă. Sunt sigură că şi dvs. vă gândiţi, probabil de ceva vreme-ncoace, dacă, unde şi cum să plecaţi la lucru în afara ţării.
Iar experienţa celor care au încercat înaintea dvs. vă poate fi de un mare ajutor. Vă invit, deci, să ascultaţi astăzi povestea unei românce luptătoare despre munca în Cipru.
Se numeşte Olga Mache (O.M.), 26 de ani, originară din Ploieşti. Olga are deja 2 experienţe de muncă în Cipru, în domeniul hotelier. Şi se pregăteşte de plecare din nou, însă de această dată a semnat un contract de muncă în Grecia, tot printr-o agenţie de recrutare...
De profesie lingvist, profilul limbi străine, Olga a avut nevoie de 5 ani de muncă în România pentru a-şi da seama de faptul că ea îşi dorea altceva. În primul rând, un salar care să îi justifice munca şi eforturile depuse. În al doilea rând, să vadă cu ochii ei şi să simtă pe pielea ei cum este să trăieşti în străinătate.
O.M.: „Motivele de a pleca din ţară sunt multiple: de la salariu, care este fără îndoială mai mare în străinătate, până la dorinţa de a vedea locuri noi şi de a cunoaşte oameni noi.”
Tjobs.ro: Care a fost primul dvs. loc de muncă în străinătate?
O.M.: „Primul loc de muncă în străinătate a fost la un hotel din Cipru, recepţioneră, unde am plecat prin intermediul [unei agenţii de recrutare], în urma aplicării pe Tjobs.ro. Despre dvs. am aflat de la o prietenă şi mi-a fost de mare folos. Contractul meu era de 4 luni (iulie - octombrie).”
Tjobs.ro: Care erau condiţiile de muncă? Şi unde locuiaţi?
O.M.: „Condiţiile de cazare la hotel erau minime: cazarea 5 fete în cameră, undeva în incinta hotelului la subsol (unde fusese în trecut o sală de fitness), baie comună (cam pentru 15 persoane). Programul de lucru era de 9 ore pe zi, cu 1 zi liberă pe săptămână (era timp şi de plajă), 3 mese pe zi chiar şi în ziua liberă, aer condiţionat în cameră. Şefii erau chiar de treabă, nu am resimţit aroganţă sau superioritate din partea dânşilor.”
Engleza era limba de comunicare cu angajatorii şi cu ceilalţi colegi, deşi o mare partet din personal era alcătuită din români. Turiştii veneau în special din ţările nordice.
„Din păcate”, continuă Olga, „cei de la hotel, după 1 lună şi jumătate, au hotărât să reducă din personal, apropiindu-se sfârşitul sezonului. Astfel, în luna septembrie, după doar 1 lună şi jumătate de contract, am fost anunţată de dl. manager că pot pleca acasă. Mi-au dat chiar şi un bonus de 100 euro pentru această situaţie neplăcută...”
Reprezentanţii agenţiei de recrutare şi-au respectat partea de contract şi i-au propus Olgăi un contract de muncă tot în Cipru, de această dată într-o zonă montană, pe un post de ospătăriţă. Alt loc de muncă, alte experienţe:
„Cazarea era OK, 2 fete în cameră, dar probleme cu mâncarea, 12 - 13 ore pe zi de lucru, fără zi liberă, fără plată suplimentară. Plus mentalitatea mult în urmă a localnicilor, care nici engleza nu prea o vorbeau. Şefii erau ok.”
Între timp, Olga s-a întors în ţară însă nu a stat cu mâinile în sân. „Deşi condiţiile erau cum erau, am fost mulţumită că am un job real, unde să dorm şi ce să mănânc. Ştiam că se poate şi mai rău.”
În mai puţin de o zi va pleca în Grecia, tot pe un post de ospătăriţă, cu un contract de muncă de cel puţin 6 luni.
La final, o las tot pe Olga să concluzioneze:
„Sper ca relatările mele să fie de folos celor care iau calea străinătăţii şi le urez baftă! Asemenea şi site-ului dvs., fără de care eu nu aş fi reuşit să mă urnesc din ţară. Mulţumesc.”
14 Februarie 2011
Sursa: Tjobs.ro | Oriunde în lume!
Autor: Sonia Dan | Tjobs.ro | PR & Comunicare
