Să presupunem că ați accesat unul din numeroasele locuri de muncă în Australia. Primul lucru pe care trebuie să-l știți este că aveți nevoie de o viză de intrare în țară, care sunt de 5 feluri: de turist, de student, de rezidență temporară sau de migrație. Singurii exceptați sunt cetățenii din Noua Zeelandă. Mai multe informații despre obținerea vizelor puteți obține de pe site-ul http://www.immi.gov.au sau de la oricare ambasadă a Australiei.
Ați semnat un contract de muncă în Australia, ați început lucrul dar sunteți la început și nu vă e foarte clar care sunt condițiile de muncă. E foarte important să cunoașteți că, potrivit legislației australiene, un angajator nu are voie să vă plătească sub 15,51 dolari australieni pe oră (12,51 euro pe oră) sau 475 de euro pe săptămână.
Diferențele dintre full-time, part-time și casual
În Australia acestea sunt cele trei categorii mari de angajați, pe baza numărului de ore lucrate. Primul este un angajat cu normă întreagă care lucrează de regulă până la 38 de ore pe săptămână și au un contract de muncă. Pe baza acestuia beneficiază de toate tipurile de concedii din Australia. A doua categorie sunt angajații part-time, care lucrează un număr fix de ore pe săptămână, însă mai mic decât angajații full-time. Și aceștia beneficiază de drepturile elementare (cum ar fi concediile), însă toate raportate la numărul de ore lucrate. A treia categorie sunt angajații ocazionali, care sunt angajați să lucreze pe anumite ore sau anumite zile. De regulă nu au acces la concedii plătite și nu trebuie să fie notificați înainte de încetarea contractului de muncă, ca în cazul primelor două categorii.
Programul de lucru
Un angajator nu are dreptul să ceară unui angajat să lucreze mai mult de 38 de ore pe parcusul unei săptămâni. Totuși, aici nu intră orele suplimentare, pe care un angajator i le poate cere unui angajat să le lucreze, dar în condiții rezonabile. Aceste condiții rezonabile sunt de asemenea definite de legislație. Mai exact, trebuie să se țină cont de: sănătatea și siguranța angajatului, nevoile personale ale angajatului (incuzând nevoile familiei), nevoile de la locul de muncă, plata unei remunerații suplimentare sau a altor beneficii pentru prestarea orelor suplimentare, notificarea prealabilă a angajatului, nivelul de responsabilitate al angajatului în companie, dacă orele suplimentare sunt în conformitate cu restul dispozițiilor legale în vigoare.
În legislația din Australia care privește programul legal la un loc de muncă există o prevedere inexistentă la noi: programul flexibil de lucru. La el poate apela orice angajat care are vechime de minim 12 luni la actualul loc de muncă și e părinte sau are în grijă un copil cu vârsta de până la 7 ani sau de până la 18 ani, dacă suferă de o dizabilitate. Începând cu 1 ianuarie 2010, el poate solicita un astfel de program flexibil prin care să i se reducă numărul de ore de muncă, să lucreze între anumite ore, iar dacă locul de muncă permite, chiar poate cere să lucreze de acasă.
O prevedere specială se aplică angajaților care lucrează în ture. Aceștia sunt definiți ca persoanele care lucrează la un loc de muncă cu program de funcționare de 24 de ore din 24, 7 zile pe săptămână. Printre beneficii este și săptămâna suplimentară de concediu anual plătit, pe care o primesc în plus față de un angajat normal.
Zilele libere
Zilele libere stabilite de lege sunt 9 la număr, iar pe lângă concediile anual și de boală, mai există cinci feluri de concedii, despre care puteți citi mai multe aici.
11 Ianuarie 2012
Sursa: Tjobs.ro | Oriunde în lume!
Autor: Tjobs.ro | Oriunde în lume!
